Dermatita atopica la adulti

Dermatita atopica este o boala eczematiforma recidivanta, mai rar intalnita la adulti si mai dificil de diagnosticat la varste inaintate.

Afectiunea este caracterizata de leziuni eczematoase (zone rosii, umflate, cu posibila formare de vezicule, susceptibile la crapare si descuamare) insotite de prurit.

In prezent, nu exista un tratament care sa vindece dermatita atopica. Simptomele pot fi tinute sub control prin anumite metode terapeutice si masuri de preventie menite sa opreasca reaparitia leziunilor.

Dermatita atopica este o boala cutanata larg raspandita la nivel mondial, prevalenta sa crescand constant de la un an la altul. Afecteaza barbatii si femeile in mod egal si reprezinta circa 10%-20% din problemele dermatologice tratate de medicii specialisti.

Afectiunea cutanata apare cel mai frecvent in randul copiilor (in 90% din cazuri, simptomele se instaleaza pana la varsta de cinci ani). La adulti, dermatita atopica este mai putin comuna si este declansata de cele mai multe ori de expunerea neprotejata a pielii la factori de mediu agresivi.

Locuitorii zonelor urbane si regiunilor cu clima uscata sunt mai susceptibili la aparitia dermatitei atopice. Aproximativ 60% dintre copiii diagnosticati cu dermatita atopica continua sa se lupte cu afectiunea la varsta adulta.

Cauzele dermatitei atopice nu sunt cunoscute, insa afectiunea tinde sa survina pe fondul unei combinatii intre factorii genetici si de mediu. Pacientii au o hipersensibilitate a pielii si o susceptibilitate crescuta la pruritul cutanat.

Pielea sanatoasa detine capacitatea de a retine apa in tesut si de a proteja organismul de bacterii, iritanti si alergeni. Dermatita atopica, la fel ca celelalte forme de eczema, se afla intr-o stransa legatura cu urmatorii factori

- tendinta tesutului cutanat la deshidratare si pierderea functiei sale de bariera;
- predispozitia genetica la pierderea functiei de bariera a pielii;
- disfunctiile sistemului imunitar;
- prezenta bacteriilor la nivelul pielii, care blocheaza glandele sudoripare;
- expunerea la factori de mediu agresivi (alergoalergeni, agenti de curatare cu alcool in compozitie, substante care deshidrateaza tesutul cutanat, sapunuri dure, temperaturi extreme, haine din materiale abrazive etc.);
- existenta unei intolerante alimentare.

Dermatita atopica este asociata cu alergiile sezoniere si astmul. Aceste afectiuni nu se cauzeaza reciproc, insa sunt relationate. Pacientii au in comun sistemul imunitar scazut, sunt predispusi la dezvoltarea infectiilor fungice si a infectiilor stafilococice cutanate.

Factorii emotionali si stresul pot exacerba simptomele dermatitei atopice in anumite cazuri, insa nu sunt o cauza primara sau secundara a afectiunii.

Desi simptomele pot varia de la un pacientul la altul, manifestarile clinice specifice dermatitei atopice la adulti sunt placile uscate, lichenificate, hiperpigmentate situate in ariile de flexie (interiorul coatelor, al genunchilor si incheieturilor) si in regiunea ochilor. In randul pacientilor maturi, simptomele apar cu precadere la nivelul mainilor, pleoapelor si zonei retroauriculare.

Pruritul este un simptom tipic dermatitei atopice, favorizand agravarea leziunilor prin scarpinat. Senzatiile de mancarime sunt problematice in special in timpul somnului, cand pacientul nu isi poate controla reflexul scarpinatului. Prin urmare, semnele sunt mai vizibile dimineata, din pricina agresiunilor exercitate inconstient peste noapte.

Modul in care dermatita atopica afecteaza pielea este influentat de masura in care pacientul reuseste sa isi controleze nevoia scarpinatului, precum si de infectiile cunatate care se pot instala. Unele persoane prezinta mici eruptii rosii, descuamate, in regiunile in care sistemul imunitar reactioneaza anormal. Altele dezvolta leziuni intarite, groase, din pricina scarpinatului. Pot sa apara si papule, expuse riscului de a se transforma in excoriatii infectate, acoperite de cruste.

Dermatita atopica este diagnosticata in general pe baza unui examen fizic si inspectie vizuala a pielii efectuate de un medic dermatologic. Istoricul familial al pacientului este relevant, de asemenea, pentru stabilirea diagnosticului.

O biopsie a pielii (prelevarea unei mostre de tesut cutanat pentru examinarea sa la microscop) este rareori utilizata pentru diagnostic. Numerosi pacienti cu dermatita atopica severa prezinta un nivel seric lgE ridicat si un numar anormal de celule albe numite eozinofile.

Se poate apela si la prelevarea topica de mostre cutanate cu ajutorul unui instrument special, care sa fie analizate in laborator pentru depistarea unei eventuale infectii stafilococice.

Abordarea terapeutica in dermatita atopica presupune, in principal, evitarea factorilor care declanseaza simptomele, ameliorarea pruritului si a inflamatiei si refacerea barierei cutanate. Totodata, o componenta importanta a tratamentului este si echilibrarea psihica a pacientului, prin inlaturarea anxietatii ce poate exacerba leziunile.

Tratamentul medicamentos poate fi topic (consta in utilizarea de dermatocorticoizi, emoliente si inhibitorii de calcineurina) si sistemic (implicand administrarea de agenti imunomodulatori si antihistaminice). In cazul formelor severe, rezistente la tratamentele topice, se poate folosi si fototerapia.

Un tratament intensiv si eficient pentru dermatita atopica severa este si impachetarea zonelor afectate cu corticosteroizi topici si comprese umede, conform indicatiilor medicului dermatolog.

Parteneriatul dintre medic si pacient este foarte important in controlul dermatitei atopice. Specialistul va sugera un plan de tratament bazat pe varsta pacientului, simptomele sale si starea generala de sanatate.

Regimul de ingrijire corecta a pielii este un element-cheie in tratarea dermatitei atopice la adulti. Acesta implica utilizarea produselor de igiena recomandate de medic si aplicarea cremei emoliente dupa fiecare spalare, astfel incat pielea sa beneficieze constant de o hidratare corespunzatoare. Folosirea de prea multe sapunuri, lotiuni, parfumuri si substante astringente poate creste sensibilitatea pielii si agrava simptomele afectiunii.

Consilierea psihologica poate fi de ajutor adultilor care au dezvoltat complexe de inferioritate din pricina acestei afectiuni.